Criza gazelor naturale ii afecteaza pe proprietarii de sere din Tarile de Jos
Pieter Wijnen ar vrea sa se concentreze pe cultivarea de legume in serele sale din Tarile de Jos, insa, dupa invadarea Ucrainei de catre Rusia, atentia s-a concentrat mai mult pe preturile la gaze si electricitate decat pe cultivarea de legume, transmite Reuters.
“Un complex de sere ca acesta trebuie incalzit in timpul iernii”, spune Pieter Wijnen despre serele sale care se intind pe o suprafata de 32 de hectare in provincia Limburg din sudul Tarilor de Jos si unde cultiva 11 milioane de kilograme de ardei gras pe an, dintre care o mare parte ajunge in supermarketurile din Germania.
“Atunci cand preturile cresc, si va fi o crestere mult mai mare decat cea cu care eram obisnuiti, atunci trebuie sa ne schimbam planurile”, a apreciat Pieter Wijnen.
Printre masurile pe care Wijnen le va lua se numara reducerea suprafetei de sere pe care le va mentine incalzite la iarna, ceea ce inseamna ca va cultiva mai putine legume, si va vinde excesul de energie electrica pe care il genereaza pentru a-si acoperi costurile.
Gratie serelor, Tarile de Jos au devenit al doilea mare exportator mondial de produse agricole, dupa SUA. Insa, industria de opt miliarde de euro a crescut gratie gazelor naturale ieftine si acum se confrunta cu o criza care va accelera tranzitia la alte surse de energie si care ar putea provoca falimentul multor firme.
Asociatia reprezentativa a proprietarilor de sere din Tarile de Jos, Glastuinbouw Nederland, spune ca pana la 40% din cei 3.000 de membri ai sai se confrunta cu probleme financiare. Aceste probleme ar putea inseamna ca pe rafturile supermarketurilor din Europa vor exista mai putine fructe si legume in afara sezonului, iar productia ar putea sa se mute spre tarile cu o clima mai calda, precum Spania, Maroc si Kenya.
Industria serelor din Tarile de Jos este intim conectata cu gazele naturale extrase din zacamantul Groningen, care timp de mai multe decenii a fost cel mai mare din Europa, dar la care productia a fost redusa in anii 2010 din cauza cutremurelor.
Unele complexe mari de sere, precum cel al lui Pieter Wijnen, au centrale in cogenerare care ard gaze naturale pentru a produce atat caldura, cat si electricitate, un sistem eficient cu capacitati de 2,4 Gigawati distribuite la nivelul intregii tari, echivalentul a 14% din capacitatea totala a Tarilor de Jos.
Multe sere au nevoie mai mult de caldura decat de electricitate si de aceea pot vinde excesul de electricitate in perioadele in care cererea atinge un nivel de varf.
In ultimii ani, unii proprietari de sere au investit in biomasa pentru a obtine caldura de care au nevoie, insa lemnul a devenit si el mai scump sau nu este disponibil. Cativa au incalzire geotermala. Toti proprietarii de sere folosesc puterea soarelui pentru incalzire si cresterea plantelor, acesta fiind de altfel efectul de sera initial.
Pe masura ce productia de gaze la Groningen s-a redus, Wijnen a investit 30 de milioane de euro intr-un proiect de energie geotermala si centrale pe biomasa. Ironic, acum facilitatile sale de cogenerare au devenit o gura de oxigen pentru afacerile sale.
“Eu nu am nevoie de toata electricitatea pe care o produc, insa piata are nevoie de electricitate scumpa, asa ca producem electricitate, o vindem in retea, iar atunci caldura pe care o obtin este uneori destul de ieftina pentru mine”, a spus proprietarul de sere.
Cu toate acestea, analistul bancii Rabobank, Cindy van Rijswick, crede ca aceasta criza actuala este posibil sa conduca la restructurarea industriei serelor, fiind posibil ca migratia spre productia locala, care a stimulat dezvoltarea serelor, sa se inverseze.
“Este ca si cum ne-am intoarce in timp, cand Spania producea in timpul iernii, iar tarile din nordul Europei isi produceau propriile lor legume in timpul verii. Unii oameni spun ca asa si trebuie sa fie”, spune Cindy van Rijswick.
