Brexit starneste panica printre marii jucatori din industria carnii

Lipsa unui acord de retragere al Marii Britanii din Uniunea Europeana tulbura apele pentru producatori si procesatori deopotriva.

Scris de Agro Food, Marti, 12 Martie 2019

Scenariul unui hard-Brexit pare tot mai probabil, dupa ce acordul de retragere al Regatului Unit din Uniunea Euroepana a fost respins de catre Parlamentul Britanic, iar reprezentantii industriei carnii din cele doua tabere se arata alarmati de efectele pe care acest lucru le-ar avea asupra afacerilor lor incepand cu 29 martie 2019.

Efect in lant

In prima faza, trebuie mentionat ca productia de alimente a Marii Britanii asigura doar 60% din cererea pietei interne, iar dependenta de importurile de alimente a fost rezolvata in mare parte cu ajutorul marfurilor livrate de alte state membre ale Uniunii.

In acelasi timp, o buna parte din alimentele produse in Regatul Unit nu intra in preferintele consumatorilor de pe aceasta piata (fiind exportate) ori necesita procesarea in alte tari membre UE, reintorcandu-se ulterior sub forma de importuri pe piata britanica. Luand numai exemplul carnii de vita importata din Irlanda (sau procesata in aceasta tara) pierderile rezultate pentru producatorii irlandezi s-ar cifra la peste 700 milioane euro anual, conform unui studiu efectuat de FTI Consulting. Lovitura ar fi si mai serios resimtita de producatori care au o expunere directa pe piata britanica, asa cum este compania irlandeza ABP Food Group, care detine subsidiare atat in Marea Britanie, cat si in Polonia. In cazul impunerii de taxe vamale sub regim WTO (Organizatia Mondiala a Comertului) intre Uniune si Marea Britanie, cu siguranta operatiunile grupului ar avea de suferit, in contextul in care importurile de carne de vita ale Regatului Unit provin din Irlanda (70%), Olanda (8%), Polonia (7%), alte state UE (9%), tari extracomunitare (6%).

De asemenea, exporturile de vita sunt directionate catre: Irlanda (32%), Olanda (23%), Franta (8%), Hong Kong (7%) si Germania (5%), cu mentiunea ca o parte din acestea revin pe piata britanica dupa ce au fost procesate in facilitati de pe teritoriul altor tari (Irlanda si Olanda, in principal – n.r.) din cauza capacitatii reduse de procesare din Marea Britanie, mentinuta la nivelul anterior „crizei vacii nebune”.

Un haos predictibil

Pe de alta parte, stilul cosmopolit intalnit in obiceiurile culinare ale localnicilor din marile orase britanice, unde arta culinara combina stilurile fusion, oriental, international si lasa intotdeauna loc de inovatii in materie de feluri servite in restaurante sau pe canalul de vanzari street-food, au influentat si gustul consumatorilor casnici in privinta portiilor si tipurilor de carne  consumate in casa.

Referindu-ne strict la carnea de pui, preferinta britanicilor pentru fileurile din piept de pui face ca, in ciuda productiei crescute de pasari din tara, Regatul Unit sa ramana un importator major de carne de pui din: Olanda (41%), Polonia (16%), Irlanda (8%), Germania (7%), Belgia (6%), alte tari membre UE (13%), in vreme ce importurile de pe piete extracomunitare (Brazilia, Chile, Argentina sau Thailanda) nu depasesc 5%.

Ca sa satisfaca cererea de piept de pui de pe piata interna, industria de profil din Marea Britanie ar trebui sa isi dubleze productia, adaugand cam 1,1 miliarde de pasari sacrificate anual si, implicit, generand o risipa enorma de hrana, in conditiile in care restul pieselor rezultate din transarea pasarilor si-ar gasi cu greu piete de desfacere, dupa cum au explicat reprezentantii International Meat Trade Association (IMTA) din Regat.

Fiori reci

In cazul carnii de porc, la fel ca și la vita, dezamagirea unui Brexit haotic va atinge ambele parti, cu efecte mai puternice in tabara daneza a producatorilor de alimente. Industria alimentara din Danemarca incearca sa gaseasca solutii de rezerva la un șoc estimat a se apropia de valoarea de 2,2 miliarde euro. In caz de hard-Brexit, taxele vamale puse pe carnea de porc din Danemarca ar putea ajunge pana 25% din valoarea produsului.

10 dintre cele mai mari companii din sectorul alimentar din Danemarca sunt responsabile de 80% din produsele livrate de aceasta tara pe piata britanica, iar carnea de porc și produsele procesate, in special mult ravnitul bacon, au o valoare de peste 450 milioane euro. Solutii pentru lirarea acestor produse pe alte piete sunt, dupa cum a recunoscut și ministrul danez Jakob Ellemann-Jensen, care a identificat deja China, Hong Kong și Japonia ca potentiali cumparatori ai produselor lactate din Danemarca și Coreea de Sud și Australia pentru porc, dar cel mai mare impedimente ramane, in acest caz, timpul indelungat de livrare al acestora.

Topul sectoarelor alimentare din Danemarca care ar putea inregistra pierderi in caz de hard-Brexit se prezinta astfel:

- lactate – pierderi estimate la 495,7 milioane euro

- porc – 455,5 milioane euro

- peste și fructe de mare – 200 milioane euro

- enzime - 28,4 milioane euro

- carne de pasare – 17,2 milioane euro

- carne de vita – 14,2 milioane euro

- alte alimente – 308 milioane euro.

Alte tari afectate de perturbarea schimburilor comerciale pe sectorul porc ar fi: Germania, Irlanda, Olanda, Polonia. Și asta doar la o prima privire, deoarece Irlanda, spre exemplu, importa 66% din carnea procesata de porc de pe piata britanica, Spania primește 11% din același tip de marfa, iar 19% ajunge in alte tari din Uniune.

Mai mult, Danermarca, dar și alte tari exportatoare sau importatoare de alimente din Regatul Unit (Olanda, Irlanda, Germania, Belgia, Franta etc) se vad nevoite sa caute recruti in randul veterinarilor de pe continent pentru a completa echipele de inspectie, Brexitul schimband și regulile in materie de siguranta alimentara, etichetare și ambalare a alimentelor.

„Tara, tara, vrem...”

...ei bine, nu chiar ostași, dar cu siguranta veterinari sau personal calificat pentru inspectiile de siguranta alimentara ce se vor aplica de o parte și de alta a frontierei create intre Marea Britanie și restul Uniunii. Olanda cauta deja cu disperare 125 de veterinari pe tot continentul, alte tari nu o duc nici ele foarte bine, ba chiar și Asociatia Medicilor Veterinari din Marea Britanie atrage atentia asupra lipsei de personal calificat pentru derularea acestor operatiuni.

Fara un acord comercial bine batut in cuie, care sa garanteze conformitatea produselor alimentare din Regat cu normele europene in vigoare, șirul inspectiilor s-ar putea multiplica in mod rapid, periclitand buna functionare a intregului lant de aprovizionare dintre partenerii comerciali aflati de o parte și de alta a granitei UK-UE.

„Nu va fi doar o verificare de rutina la granit[. Este un lung șir de inspectii”, avertizeaza Margaret Boanas, președinte IMTA. Orice tip de carne exportat/importat de catre britanici pe/de pe piata europeana va trebui sa suporte un șir de verificari menite sa confirme trasabilitatea și conformitatea produsului cu cerintele existente pe piata unica, dupa cum urmeaza: control fizic pentru 20% din cantitatile de vita, porc, oaie exportate/importate și 50% pentru carnea de pasare. Colac peste pupaza, nici britanicii și nici europenii nu au luat in calcul infiintarea unor puncte de control al produselor alimentare in porturile care asigura o legatura rapida intre cele doua piete. Spre exemplu, Calais nu va putea fi folosit pentru importuri de alimente de origine animala din Regatul Unit, deoarece nu are in dotare un Post de Inspectie Vamala (BIP) al acestora. Cel mai probabil, Le Havre va prelua traficul de marfuri alimentare, dar asta inseamna desigur costuri suplimentare in transportul marfurilor.

In tabara cealalta, cea mai mare problema se inregistreaza la granita dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda, unde cele 134 de puncte de trecere a frontierei nu au fost dotate niciodata cu puncte de inspectie vamala a alimentelor.

In plus, intarzierea in livrare se va accentua, fiecare importator fiind apoi nevoit sa efectueze propriile teste pentru a stabili daca marfa corespunde cerintelor calitative formulate in contract. In final, indeferent de tipul de carne livrata de pe o piata pe alta (proaspata, congelata, procesata etc) durata de viata la raft a acesteia se va reduce drastic ca urmare a procedurilor birocratice ce vor trebui indeplinite. Iar asta poate fi o lovitura fatala pentru producatori, daca stam sa ne gandim ca un pui proaspat are o durata de viata la raft de doar 7 zile.

 „Livram cu intarziere”

Chestiunea intarzierilor survenite in lantul de aprovizionare dintre pietele Regatului Unit și al Uniunii Europene ar putea fi resimtita la fel de dur și de alti furnizori de carne de pe piata britanica. Neo zeelandezii, de exemplu, distribuie 46% din cota de carne de miel netaxabila din UE direct catre companii britanice. Insa, și in acest caz, costurile de livrare și transport ar putea crește pretul produsului facandu-l necompetitiv in fata produselor locale. „Odata cu Brexitul, pana și o verificare de 6 minute a marfii intr-un port precum Dover ar duce la o intarziere de 12 ore in distribuirea marfii catre Londra”, da un exemplu Jeff Grant, responsabilul cu strategii post-Brexit al Beef-Lamb New Zealand.

Mai mult, cantitatea de 59.000 tone de carne oaie livrata de neo zeelandezi pe piata britanica și cea de 75.000 de tone distribuita in restul Uniunii asigurau un flux de marfuri interschimbabile intre cele doua piete, completand intr-o oarecare masura importurile de carne de oaie din UE-27 (23.000 tone) ale britanicilor, dar și exporturile lor catre piata unica (74.000 tone).

Cu alte cuvinte, freamatul starnit in randul jucatorilor din industria carnii expuși efectului Brexit este intrutotul justificat, modul in care politicienii britanici joaca aceasta carte a separarii de UE parand nu doar dezavantajos pentru toate partile, dar nascand un alt lung șir de incertitudini in ceea ce privește comertul cu produse alimentare intre cele doua piete și punand sub semnul intrebarii securitatea alimentara a insularilor.

Articol realizat de Marius Jianu, jurnalist euromeatnews.com